Decizii care epuizează și
decizii care eliberează

Cui se adresează acest articol?

Pentru cei care simt că unele decizii le iau cu ușurință, iar altele îi epuizează. Pentru cei care vor să înțeleagă mai bine ce se întâmplă în mintea, corpul și sistemul lor nervos atunci când aleg. Pentru curioșii de sine, pentru profesioniști din domeniul psihologiei, coachingului sau neurofeedback-ului și pentru liderii care nu se mai regăsesc în modelele clasice de luare a deciziilor.

Este un articol care privește decizia din două perspective complementare: una psihologică – legată de frici, automatisme, atașamente – și una neurofiziologică – legată de activarea, conectivitatea și echilibrul sistemului nervos. Explorăm cum luăm deciziile, ce le susține sau le blochează și cum ne putem împrieteni cu propriul proces decizional. Despre neuroștiință, despre unde cerebrale și despre asumare.

De ce unele decizii devin greu de dus?

Am lucrat cu o femeie de 35 de ani care locuia încă în casa părinților. De fiecare dată când începea să planifice mutarea, apărea un blocaj. Spunea: „Am nevoie de casa perfectă, ca să pot găti în ea”. Părea hotărâtă și riguroasă, dar orice decizie care conținea chiar și o fărâmă de abandon era amânată sau ruminată excesiv.

Sub această aparentă perfecționare a criteriilor se ascundea o frică profundă de abandon: mutarea de acasă ar fi însemnat separare, risc, ruperea unei apartenențe vechi, dar familiare. Astfel, decizia era sabotată din start — nu pentru că nu era dorită, ci pentru că era percepută ca o trădare inconștientă a legăturii cu familia.

Brain Map-ul ei arăta: activare frontală crescută, tensiune între zonele de control și memorie emoțională, rețea de calm (SMR) foarte slabă.

Această poveste mi-a declanșat o întrebare simplă: câte mecanisme sunt implicate într-o singură decizie?

Decizia, ca un pod suspendat

Imaginează-ți o decizie ca un pod suspendat între trecut și viitor. Se sprijină pe pilonii capacității noastre de a procesa emoțional, de a analiza și apoi de a ne asuma impactul. Pe pod circulă amintiri, argumente, emoții și proiecții de viitor.

Exemplu simplu, dar sugestiv: drumul de Paște la rude. București – Buzău – Brăila – Focșani. Se activează amintiri, dorințe, presiuni, calcule, evitări. Totul pare complicat pentru o decizie aparent banală.

Tipare decizionale observabile în psihoterapie și neurofeedback

Mai jos sunt câteva tipare comune care pot influența deciziile noastre, fie prin blocaj, fie prin automatism sau impulsivitate. Fiecare categorie este însoțită de semnale care pot apărea și în Brain Map, oferind o înțelegere neurofiziologică complementară celor psihologice.

Când decizia este amânată – mecanisme de protecție

Aici, decizia este evitată pentru că este percepută inconștient ca periculoasă. Sistemul nervos preferă să nu aleagă deloc, decât să riște greșeala, respingerea sau eșecul.

Frică de greșeală: „Mai bine nu aleg, decât să greșesc”

Brain Map: Asimetrie frontală inversată (F4 > F3)

Hipervigilență socială: „Oare ce vor spune ceilalți?”

Brain Map: HiBeta ridicată în T3/T4

Ruminare și prizonieratul trecutului: „Anul trecut n-a fost bine, de ce să repet?”

Brain Map: Coerență excesivă T3-Fz

Când sistemul nu susține decizia – lipsă de activare internă

În aceste cazuri, nu este vorba despre frică, ci despre absența resurselor neurologice pentru a porni un proces decizional. Nu există suficientă energie internă, claritate sau structură pentru a începe.

Lipsa de inițiativă: „N-am energie să încep”

Brain Map: F3, Fz subactivate

Lipsă de filtru intern: „Toate opțiunile par egale”

Brain Map: Theta crescută + Alpha blocată

Lipsă de stabilizare: „Orice variantă mă copleșește”

Brain Map: SMR scăzută (Cz, C3)

Când altceva domină: emoția, presiunea, vechiul reflex

Uneori, decizia nu este blocată, ci pur și simplu pierdută în fundalul unei alte stări dominante: presiunea celorlalți, stresul, un mecanism automat. Creierul fuge pe pilot automat sau evită complet alegerea conștientă.

Paralizie prin analiză: „Vreau decizia perfectă”

Brain Map: Focus prefrontal excesiv (Fz)

Protecție prin detașare: „Ce Paște?”

Brain Map: Alpha foarte scăzut în O1/O2

Automatism: „Facem ca în fiecare an”

Brain Map: HiBeta + SMR scăzut

Adaptare la ceilalți: „Așa se face”

Brain Map: Coerență socială ridicată (T3-F3/Fz)

Când decizi compulsiv sau pentru a evita altceva

Nu toate dificultățile decizionale se manifestă prin amânare. Uneori, facem exces de decizii, în încercarea de a controla incertitudinea sau disconfortul emoțional. Aici, decizia devine un mecanism de reglare internă.

Influențarea celorlalți: „Am întrebat pe toată lumea”

Brain Map: Activare ridicată T3/T4, conectivitate crescută Fz-T3

Diplomație mascată: „E mai bine așa pentru toți”

Brain Map: Coerență T3-F3-Fz + HiBeta frontală

Control prin decizie: „Trebuie să decid tot”

Brain Map: HiBeta frontală, SMR ridicată

Când reacția instinctivă e de fapt decizia bună

Nu toate deciziile se iau prin analiză sau planificare. Uneori, reacțiile spontane vin dintr-o reglare fină a sistemului nervos și sunt aliniate cu adevărul nostru interior. Diferența dintre instinct și impuls este subtilă, dar esențială.

Există și decizii luate intuitiv, dintr-o reglare internă profundă. Ele nu pot fi explicate logic, dar sunt coerente. Nu toate reacțiile rapide sunt decizii bune — unele sunt frici mascate. Dar uneori, o alegere făcută „pentru că așa am simțit” e mai sănătoasă decât toate analizele din lume.

Și ce facem cu toate aceste tipare?

Dacă te-ai regăsit în 1-2 dintre exemple, nu ești singur. Este greu să știm, din interiorul nostru, dacă decizia e bună. Ne simțim justificați. Așteptările celorlalți pot distorsiona claritatea. E ușor să ne pierdem reperele.

Ce este o decizie bună?

O decizie bună este o decizie convergentă – în care mintea, emoția, corpul și memoria trag în aceeași direcție. Nu perfectă, dar coerentă.

Brain Map-ul unei decizii bune arată activare echilibrată, conectivitate flexibilă, rețele calm și analiză funcționale. Un creier care poate tolera conflictul și totuși merge înainte.

Cum afli ce tip de proces decizional ai?

Ai nevoie de trei instrumente complementare:

• Neurofeedback (Brain Map + antrenamente): observă dacă sistemul nervos poate susține alegerea
• Coaching: clarifică opțiunile și pașii
• Psihoterapie: lucrează în profunzime cu fricile și modelele vechi

De ce e nevoie de toate trei?

• Neurofeedback-ul fără coaching poate regla creierul, dar fără a ghida direcția în care să mergi.
• Coachingul fără psihoterapie poate crea planuri, dar nu vindecă fricile sau blocajele inconștiente.
• Psihoterapia fără neurofeedback poate duce la înțelegeri valoroase, dar fără prag de schimbare real în plan fiziologic.

Combinația celor trei permite o intervenție completă, în care decizia este susținută mental, emoțional și fiziologic.

Concluzie

Dacă te-ai regăsit în aceste descrieri, ia-ți un moment să observi. Poate că următoarea ta decizie importantă nu are nevoie de un răspuns rapid, ci de o întâlnire sinceră cu tine însuți.

Decizia este un act viu, nu un algoritm. Este rezultatul unei dinamici profunde între planuri diferite ale funcționării noastre: mental, emoțional, fiziologic. Tocmai de aceea, o decizie coerentă nu se ia doar cu gândul, ci și cu o minte reglată, un corp echilibrat și o emoție asumată.

Ce ne arată Brain Map-ul este valoros – scoate la lumină tipare care pot fi adesea invizibile. Dar dincolo de date, avem nevoie și de sens, de claritate în ce vrem cu adevărat, și de capacitatea de a ne gestiona temerile și amânările. De aceea, integrarea neurofeedbackului cu coachingul și psihoterapia nu este un lux, ci o cale firească de a susține deciziile care chiar contează.

Pentru că, uneori, cea mai bună decizie nu este să decizi singur. Ci să alegi, conștient, să te cunoști mai bine înainte de a alege.