Prin ce trec copiii din clasa a 8-a
inainte de Evaluarea Nationala — si cum ii putem sustine

Clasa a 8-a este, pentru mulți copii, primul an în care performanța lor școlară capătă greutatea unei mize majore.
Cei mai mulți adulți din jurul lor vorbesc despre acest an ca despre o etapă „foarte importantă”, care „le decide viitorul”, dar prea puțini întreabă sincer: Ce simte copilul? Cum trăiește acest proces? Ce se întâmplă în interiorul lui?

Ca psiholog și terapeut neurofeedback, lucrez cu copii și adolescenți în această perioadă-cheie și vă pot spune cu siguranță: nu lipsa de voință sau „lenea” sunt problema, ci presiunea constantă și lipsa sprijinului emoțional, dublată de solicitări cognitive pentru care creierul încă nu este complet pregătit.

Cronologia unui an greu – lună cu lună

Septembrie – Lună de împresurare

Copiii intră într-o clasă a 8-a, încă păstrând energia de vacanță. Primele testări inițiale aduc o presiune neașteptată.
Comparațiile între colegi și între licee conturează deja ierarhii invizibile.

Octombrie–decembrie – Ajustarea forțată la ritm

Teme, recapitulări, meditații. Copiii devin copleșiți, dar nu o exprimă direct.
Apare confuzia, rezistența, evitarea. Uneori irascibilitate, alteori apatie. Mulți sunt deja obosiți la finalul semestrului I.

Ianuarie–februarie – Reajustarea după vacanță

Revin după vacanța de iarnă, marcată de Crăciun și Anul Nou, cu un ritm de învățare întrerupt.
Reajustarea la programul de lucru presupune un consum mare de energie. Mulți copii au insomnii, uită frecvent, devin vulnerabili emoțional. Intră într-o stare de supraviețuire, nu de învățare.

„La pregătire luam 9 la simulări. Apoi, dintr-o dată, am luat 6. Nici mama, nici profesoara nu înțelegeau ce se întâmplă.
Nici eu.” — Mara, clasa a 8-a, promoția 2024.

Martie – Căderea primei oglinzi

Simularea Evaluării Naționale e percepută ca un examen real, dar mai greu. Rezultatele sunt adesea demoralizante.
Apar primele semne de lipsă de încredere: „nu sunt bun, nu voi reuși”.

Aprilie–iunie – Totul sau nimic

Româna și matematica devin centrul universului. Copiii se simt reduși la două note. Blocajele emoționale devin frecvente.
Corpul cedează: dureri de cap, greață, iritabilitate, uneori atacuri de panică.

„Mă bâlbâiam în cele mai ciudate momente, chiar și nestresante.” — Alex, clasa a 8-a, promoția 2023

Ce se întâmplă în creierul copilului?

Creierul unui copil de 13–14 ani este încă în dezvoltare. Zonele executive (planificare, organizare, control emoțional) nu sunt complet maturizate. Zonele emoționale (amigdală, hipocamp) sunt extrem de sensibile și reactive.
Rezultatul?

Copilul vrea, dar nu știe cum. Muncește, dar nu susținut. Are motivație, dar cedează la presiune.

Ce este și cum îl poate ajuta neurofeedbackul pe copilul tău

Neurofeedbackul este un tip de antrenament cerebral prin care copilul învață, prin feedback vizual și auditiv, să-și regleze activitatea neuronală.
Nu este invaziv, nu presupune administrarea de medicamente și nu implică efort conștient din partea copilului.

Copilul vizionează un desen animat sau un joc video, iar calitatea imaginii și a sunetului variază în funcție de activitatea cerebrală. Creierul învață astfel, în mod natural și fără efort conștient, să mențină echilibrul între relaxare și concentrare.
Astfel, creierul învață, fără presiune, să mențină un echilibru optim între relaxare și concentrare.

Neurofeedbackul îl poate ajuta pe copilul tău:

• să se concentreze mai bine la teme și simulări,
• să doarmă mai profund și să se trezească mai odihnit,
• să scadă nivelul anxietății și reactivității emoționale,
• să aibă mai multă încredere în sine și mai puțină teamă de eșec.

Cum susține neurofeedbackul copilul de clasa a 8-a

Septembrie–noiembrie: Stabilirea rutinei

• Susține formarea unui ritm zilnic clar (somn – concentrare – relaxare)
• Reduce agitația mentală și rezistența la efort

Decembrie–martie: Creștere cognitivă

• Activează zonele prefrontale pentru focus, claritate, capacitate de planificare
• Reduce blocajele mentale și sprijină autoreglarea

Aprilie–iunie: Gestionarea anxietății și memoriei

• Calmează sistemul nervos și reduce anxietatea de performanță
• Susține memoria și accesele de limbaj într-un creier aflat sub stres

Cum arată un copil care face față sănătos acestui an?

• Doarme regulat și are energie pentru ziua următoare
• Poate vorbi despre ce simte și cere ajutor
• Se bucură din când în când de lucruri care nu au legătură cu școala
• Nu simte că valoarea lui depinde doar de rezultate

Ce pot face părinții și profesorii

• Vorbiți cu copilul despre cum se simte, nu doar despre note
• Validați emoțiile: „Ai voie să fii obosit. Nu trebuie să fii perfect.”
• Normalizați pauza și joaca – creierul are nevoie de alternanță

Concluzie

Evaluarea Națională este doar o etapă. Ce contează cu adevărat este cum iese copilul din acest an: cu frică de eșec sau cu încă un pas de încredere în sine. Cu un sistem nervos epuizat sau cu unul care știe să se regleze.

Știu că anul acesta pare că nu mai e loc și pentru coaching sau terapie individuală susținută. Timpul e limitat, presiunea e mare.
Cu toate acestea, în cabinet ajung adesea, în luna mai, copii cu atacuri de panică și blocaje emoționale care le afectează capacitatea de a mai funcționa.
Chiar dacă nu mai pare loc pentru altceva, neurofeedbackul rămâne una dintre cele mai eficiente intervenții.

Antrenamentul se poate adapta realist în programul elevului și acționează pe cele trei direcții esențiale:

• facilitarea instalării rutinei zilnice,
• creșterea capacitații cognitive prin activarea cortexului prefrontal,
• reducerea anxietății care blochează memoria și accesul la resursele deja învățate.

Dacă ai un copil în clasa a 8-a și simți că începe să cedeze sub presiune, intervenția timpurie poate face diferența.
Neurofeedbackul este o cale concretă și blândă de reglare.